Posturi și poziții în Shaolin Kungfu

În limba română (și nu numai) cele două cuvinte, din punct de vedere semantic, par a descrie același lucru, astfel că atunci când ideogramele din limba chineză sunt traduse strict literar nu apar diferențieri majore.

Totuși, în cazul în care se folosesc cele două cuvinte chineze în contextul artelor marțiale, respectiv în cazul stilului Shaolin, ele descriu cu mult mai mult.

În chineză, ideograma Shi se traduce prin postură iar ideograma Bu se traduce prin poziție sau pas (deplasare).

Pentru a înțelege în ce direcție trimit cele două cuvinte chineze, este necesară rememorarea istoriei formării stilului Shaolin și apoi a funcției practice a utilizării lor.

Așa cum am menționat în articolul privind istoria stilului Shaolin, el își are originea la templul budhist cu același nume din Munții Songshan. Ca și patriarh al stilului este menționat călugărul Bodhidharma, sau Da Mo.

Acesta este menționat ca fiind de origine indiană și cu instruire în artele marțiale din patria sa, India.

La venirea sa la Templul Shaolin, el a introdus mai multe exerciții, numele său fiind legat de renumitele Yi Jin Jing (Scriptura asuplizării tendoanelor) și Louhan Shi Ba Shou (Cele 18 brațe ale discipolului budhist – luohan).

O parte din exercițiile introduse de el au legături cu anumite practici Yoga, iar în practicile respective termenul folosit este de asane. Acest termen își are echivalentul în limba chineză prin cuvântul Shi (postură).

Ce presupun aceste asane în Yoga? Simplu. Asumarea și păstrarea unei poziții pentru o anumită perioadă de timp, iar poziția respectivă este una complexă incluzând controlul centrului de greutate, poziții specifice ale membrelor, bustului și capului.

Primordială, ca importanță, este poziția corporală finală, apoi durata păstrării ei, urmată de respirație sau concentrare și, în ultim rând, cum se ajunge în poziția respectivă.

Din această descriere rezultă că exersarea ”posturilor” are un scop multiplu, nu doar marțial. Ele au un rol de ”formare” fizică dar și de conștientizare a funcționalității corpului (mecanica sa de bază).

Păstrarea mai mult timp a unei posturi oferă anumite avantaje:

-        Dezvoltă musculatura și mobilitatea;

-        Corectează în special poziția coloanei vertebrale;

-        Generează ”memoria kinestezică” a mușchilor astfel încât, atunci când este nevoie, posturile să fie asumate fără efort și extrem de rapid;

-        Conștientizează poziția centrului de greutate, respectiv a dezechilibrului, ca prim pas pentru  a-l utiliza.

 Din această categorie fac parte:

-        Deng Shan Shi (Postura împingând muntele);

-        Qi Ma Shi (Postura ”călărind” calul);

-        Du Li Shi (Postura ”într-un picior”);

-        Xu Shi sau Han Ji Shi (Postura ”goală” sau Postura cocoșului);  

-        She Ban Shi sau Xie Shi (Postura șarpelui jumătate așezat sau Postura încrucișată);

-        Ding Ji Shi (Postura puiului de găină care se odihnește);

-        Luohan Zuo Ban Shi (Postura discipolului budhist care se odihnește);

 

  

 Pe lângă acestea există așa numitele ”poziții” care împart aceași ideogramă cu ”pas”, respectiv ideograma Bu.

Acest fapt oferă mai multe indicii privind funcția și modalitatea de exersare, respectiv toate ”pozițiile” au o funcție tranzitorie și se obțin printr-o deplasare. Ele, chiar dacă pot fi exersate și static, izometric, în imaginea finală, precum posturile, de fapt sunt caracterizate de modul în care se ajunge în poziția finală. De asemenea pozițiile membrelor superioare și a bustului nu sunt sistematizate pentru exersare, ele variind în funcție de aplicațiile practice.

Scopul acestor ”poziții” este acela de a controla și folosi dinamic centrul de greutate în deplasare. Așa că punctele principale de atenție în exersare sunt:

- viteza cu care se obține și se părăsește o poziție;

- trecerea cât mai naturală dintr-o poziție în alta, în funcție de tehnicile anterioare, concomitente sau ulterioare;

- controlul dinamic al centrului de greutate pe cele 3 mari axe (față-spate, stânga-dreapta, sus-jos);

- utilizarea deplasării pentru a încorpora greutatea corpului în tehnică;

            - conștientizarea funcțiilor ofensiv-defensive ale pozițiilor.

Din categoria pozițiilor fac parte:

-        Ban Ma Bu sau Si Liu Shi (Poziția jumătate călăreț sau Postura patru-șase);

-        Qi Long Bu (Poziția călărind dragonul);

-        Kui Bu (Poziția îngenunchiată);

-        Deng Pu Shi sau Pu Bu (Postura împingând ghemuit sau Poziția ”plată”);

-        Qi Xing Bu (Poziția celor 7 stele);

-     Dan Die Bu (Poziția cu un genunchi așezat).

  

În afara acestor poziții și posturi există și o grupă hibrid, cu funcții duble.

Păstrarea posturii/poziției primordial pentru dezvoltarea echilibrului și apoi a mișcării care o produce. Acestea au adăugate sufixul ”echilibru” – Ping Heng și sunt:

-        Pan Tui Shi Ping Heng (Echilibru în Postura cu un picior îndoit);

-        Wang Yue Shi Ping Heng (Echilibru în Postura contemplând luna);

-        Kou Tui Shi Ping Heng (Echilibru în Postura cu un picior agățat);

-        Tan Hai Shi Ping Heng (Echilibru în Postura privind în fundul mării);

-        Yan Shi Ping Heng (Echilibru în Postura rândunicii);

Tot din categoria hibrid mai fac parte cele în care primordială este deplasarea și apoi postura/poziția obținută. Acestea au sufixul Bu – ”pas” și sunt:

-        Cha Bu (Pas petrecut prin spate);

-        Gai Bu (Pas petrecut prin față).

Indiferent că vorbim de posturi sau poziții, cel mai important lucru care trebuie înțeles, este că din punct de vedere marțial, combativ, ele nu oferă decât pentru o fracțiune de secundă un avantaj tactico-tehnic. În cazul în care ajungem să luptăm, nu se ”stă” în nici o poziție sau postură, se trece/translează din una în alta, în funcție de acțiunile adversarului.  

De aceea, atunci când vă antrenați, este foarte importantă conștientizarea funcției primordiale a posturii/poziției dar și experimentarea unor situații care să evidențieze avantajele pe care le oferă.