Ce este meditația?
În esență meditația reprezintă un antrenament al minții. Indiferent de tehnică sau origine, fundamentul meditației este acela de a cultiva o stare mentală calmă și pozitivă iar unul dintre scopuri îl reprezintă obținerea unei stări de conștiință și atenție ridicată.
Toate curentele religioase, de la Creștinism, Iudaism, Islamism, Hinduism, Buddhism, Taoism, etc., utilizează diferite forme de meditație dar în același timp ea există și poate fi practicată independent de acestea.
Toate curentele religioase, de la Creștinism, Iudaism, Islamism, Hinduism, Buddhism, Taoism, etc., utilizează diferite forme de meditație dar în același timp ea există și poate fi practicată independent de acestea.
Meditația reprezintă o modalitate de modificare,
transformare și control a minții, efectuate într-un mod volitiv-conștient.
Avantajele practicării meditației
Cercetările au arătat că meditația poate avea efecte
atât psihologice cât și fiziologice.
Efectele fiziologice ale meditației includ scăderea
agitației psihice și fizice cât și controlul ritmului respirator și cardiac.
Aceastea se traduc prin scăderea tensiunii arteriale ridicate, micșorarea
durerilor cronice, a tulburărilor de somn și de alimentație (bulimie, anorexie).
Unele cercetări au indicat meditația și ca un factor de stimulare și
îmbunătățire a funcțiilor sistemului imunitar.
Un efect foarte important al meditației îl reprezintă
stimularea formării de noi rețele și căi neuronale, unele cercetări sugerând ca
efect chiar stimularea creării unor noi neuroni.
Din punct de vedere psihologic,
meditația are efecte positive în cazul tulburărilor disforice
(obsesiv-compulsive), acestea
reprezentând stări de nemulțumire profundă. Efectele acestor stări se traduc
prin anxietate, iritabilitate, frică, îngrijorare, inadecvare, etc..
Practicarea meditației scade
iritabilitatea, furia, agresivitatea, anxietatea, frica și duce la
îmbunătățirea stimei de sine, a imaginii de sine și a încrederii în sine.
De asemenea, dezvoltă empatia, sensibilitatea și acceptarea sinelui cât și a
celorlalți, traduse prin noi sensuri și înțelegeri ale contactelor
interpersonale. Acest lucru are ca efect un nivel mai ridicat de integrare
socială a practicantului.
Alte efecte pozitive ale practicării meditației sunt
creșterea conștiinței de sine, gestionarea mai bună a stress-ului,
îmbunătățirea stării de bine (emoțional), îmbunătățirea funcționării memoriei
și a inteligenței fluide și îmbunătățirea atenției.
Practicarea meditației ajută la dezvoltarea
concentrării, clarității, emoțiilor pozitive și o înțelegere corectă a
lucrurilor și evenimentelor din jur.
Meditația reprezintă o modalitate de a modifica
deliberat modul cum percepem lumea din jur și pe noi înșine.
Meditația te ajută să îți cunoști tiparele și obiceiurile
propriei minți și, în același timp, îți oferă modalități de a le înlocui cu altele, mai pozitive și mai corecte.
Cel mai adesea meditația este descrisă, în mod eronat,
ca fiind ”golirea de gânduri a minții”.
De fapt, meditația nu presupune obligatoriu acest
lucru (extrem de greu de realizat). Cel mai adesea meditația presupune
micșorarea numărului de gânduri pe care le creează mintea continuu.
Acest lucru se realizează prin concentrarea atenției
asupra unui obiect/eveniment/proces iar acest fapt duce la formarea unui singur
proces mental, respectiv un singur gând.
Meditația propriu-zisă reprezintă păstrarea conștientă
și volitivă doar a acestui gând.
Desigur că un nivel deosebit de ridicat în practica
meditației îl poate reprezenta eliminarea completă a gândurilor (a celor de
care suntem conștienți), dar nu este un scop în sine, de urmărit.
Nu există o poziție anume pentru practicarea
meditației. Ea poate fi practicată static, atât în picioare cât și așezat pe
sol sau scaun cât și însoțită de mișcare controlată sau naturală (mersul pe
jos, de exemplu).
În cazul meditației statice vorbim de practici care
fac trimitere la Zen (Chan), Yoga, Mindfullnes, Buddhism, Taoism, etc..
Meditația în mișcare sau însoțită de mișcare este
apanajul sistemelor orientale de tip Qigong, Taichi, Yoga, etc..
Există mai multe tipuri de meditație, în funcție de
experiență și de nivelul de control al fiecăruia.
În general există două categorii de meditație, în
funcție de locul unde se află obiectul sau fenomenul folosit pentru
concentrarea atenției, respectiv locație externă și internă.
În categoria meditație cu obiect/fenomen extern intră
meditația folosind obiecte, imagini, mirosuri, sunete, gusturi, senzații
kinestezice reale.
În categoria meditație cu obiecte/fenomene interne
intră meditația folosind respirația, aducerea aminte a unui obiect (dpdv.
vizual, eventual sunet, miros și gust), vizualizarea unor simboluri, etc..
În afara acestor tipuri de meditație mai există așa
numita ”meditație în mișcare”, aceasta îmbinând concentrarea atenției pe
mișcarea propriu-zisă a corpului dar și pe respirația care o însoțește, sau pe
vizualizarea unor procese energetice interne.
Despre fiecare tip de meditație, în următorul articol.