Unitate în diversitate

În primul rând, stilul Shaolin NU este un stil "unitar" precum majoritatea stilurilor. El NU este creaţia unui singur maestru.

Pe parcursul celor 1500 de ani atestați de existenţă, un număr nedefinit de practicanți și maeştri și-au adus aportul la dezvoltarea stilului. Deasemenea pe parcursul acestor 1500 de ani au existat și "pierderi", unele forme dispărând sau modificindu-se foarte mult. 
Același lucru se aplică și în cazul denumirilor.
 
În același timp, templul și stilul, nu au fost chiar așa de "închise" pe cât se crede. Stilul s-a răspândit în afara templului prin mai multe canale.

În primul rând "călugării" care nu depuneau la 18 ani juramântul și părăseau templul, în al doilea rând călugării care erau pelerini și răspândeau în primul rând religia budhistă dar și cunoștințele lor de arte marțiale, în al treilea rând persoanele care plăteau "școlarizarea" si nu în ultimul rind oficialitățile militare sau administrative care practicau "îmbogăţirea" cunoştinţelor proprii prin vizitarea templului.

Toate aceste "canale" au dus la formarea unor şcoli Shaolin "externe" templului. Acest fapt împreună cu perioada mare de activitate și formare a stilului a dus la apariţia unor şcoli particulare, care exprimau ceea ce era stilul Shaolin la un anumit moment dat. Mai precis, cu anumite forme și denumiri. Unele forme au continuat să existe și la templu, unele s-au pierdut ori s-au modificat sau și-au schimbat denumirea.

De exemplu forma cu numele de Tigrul Negru (Shaolin Hei Hu Quan) se regăsește și sub numele de Lian Huan Quan (Boxul înlănțuirilor) cât și sub numele Ba Bu Lian Huan Quan (Boxul înlănțuirilor în 8 pași) dar și sub forme de exersare mai mult sau mai puţin diferite.
Forma Luohan Shiba Shou (cele 18 braţe ale arhat-ului) deţine de asemenea mai multe variante de execuţie, în funcţie de maestru.
 

Chiar și în cadrul templului Shaolin forme precum Xiao Hong Quan, sau Da Hong Quan au mai multe variante de execuţie, în funcţie de maestru.
 

Ceea ce trebuie înţeles, este faptul că, atunci când vorbim despre stilul Shaolin, există un număr foarte mare de variabile care fac, ca acesta să nu se limiteze strict la practica din cadrul templului.
Trebuie menţionat că un număr important de maeştri recunoscuți și chiar "curtați" de către templul Shaolin pentru cunoştinţele sau indemânările lor, nu erau călugări și nu studiaseră acolo.

Maestrul Hai Deng, una dintre legendele vii ale stilului datorită îndemânării sale aproape paranormale de a sta într-un singur deget, a studiat stilul cu unchiul său și nu la templu. A fost "absorbit" de către templu atunci când a devenit celebru, fiind unicul la acea perioada care putea sa demonstreze aceasta îndemânare.

Maestrul Liu Bao Shan avea cea mai mare şcoală de kung-fu, în care se predă nu numai stilul Shaolin, este recunoscut și "consultat" în legatură cu stilul Shaolin chiar și de către călugări - chiar dacă nu a studiat acolo ci în "familie".

Și lista ar putea continua uşor pe cîteva pagini.

Toata alocuțiunea de mai sus sper sa fi răspuns întrebării generice "de ce", iar pentru cei care încă nu sunt lămuriți îi sfătuiesc să facă propriile "săpaturi" și comparații în aceasta problemă.

Istoria Templului Shaolin

Istoria Templului Shaolin are mai multe variante, cu date si personaje diferite in functie de sursa. Aceste diferente apar datorita istoriei Chinei ca si stat, existind o versiune oficiala , apartinind Chinei populare dar si versiuni apartinind maestrilor din afara acesteia. Din pacate (in opinia mea!) ambele "parti" implicate sufera de lipsa de obiectivitate, manipulind istoria pentru a sustine propriile optiuni si a incrimina partea adversa. Din acest motiv datele prezentate mai jos reprezinta o suprapunere a acestor surse si pastrarea strict a datelor care sint comune in cel mai mare procent.

Templul Shaolin se gaseste in China, in Muntii Songshan, provincia Henan si a inceput sa fie construit in anul 495 e.n. in timpul dinastiei Wei de Nord. Scopul construirii sale a fost crearea unui loc de promovare a religiei budhiste. Unele surse mentioneaza existenta unui calugar de origine indiana pe nume Bada. Din pacate nu exista suficiente informatii asupra activitatii sale si nu poate fi legat in nici un fel de stilul Shaolin.

Primul personaj care este mentionat de catre toate sursele ca fiind la originea crearii stilului Shaolin dar si a reformarii budismului in ceea ce este cunoscut ca budism Chan, este calugarul de origine indiana Bodhidharma (sau Damo). Acesta soseste la Templul Shaolin aproximativ in anul 527 e.n.. Istoria si legendele ii acorda lui rolul de fondator al stilului Shaolin dar si al sectei budhiste Chan.

Se pare ca Damo avea o pregatire complexa (unele surse ii acorda titlul de print anterior celui de calugar), inclusiv martiala. Astfel, ajungind la templul Shaolin, el sesizeaza o anumita labilitate fizica a calugarilor, datorata in special pastrarii unor pozitii imobile pe parcursul meditatiei. Se pare ca, acest lucru l-a condus la ideea revolutionara privind egala importanta a cultivarii spiritului si a fizicului. Pentru a dovedi validitatea ideilor sale, legenda spune ca, a creat mai multe exercitii. Lui ii sint atribuite seturile Da Mo Yi Jin Jing (Scriptura asuplizarii tendoanelor a lui Damo) si Luohan Shi Ba Shou ( Cele 18 brate ale luohan-ului). De fapt ideea revolutionara a lui Bodhidharma a fost practicarea meditatiei in miscare.

Trebuie mentionat ca ceea ce se identifica astazi ca fiind cele doua seturi nu reprezinta varianta originala, adica ceea ce a creat Bodhidharma, ele modificindu-se pe parcursul deceniilor.

Revenind la istoria templului si a stilui Shaolin, abia dupa 6 generatii, abatele Hui Neng reuseste sa dea o idee unitara mai ales din punct de vedere religios sectei budhiste Chan.

Incepind din acest moment templul Shaolin incepe o "cariera" ascendenta in istorie, asumindu-si de multe ori un rol hotaritor in evenimentele care au dus la formarea statului chinez.

Astfel, unul dintre cele mai importante evenimente il reprezinta sprijinirea reala prin calugari-razboinici (wu-seng) a lui Li Shimin. Acesta reuseste sa unifice regatele aflate in acel moment in razboi, devenind primul imparat al Chinei sub numele de Taizhong sau Taizhu (Marele stramos-parinte). In urma acestui fapt templul Shaolin primeste o seama de drepturi si donatii cit si religia budhista (secta Chan) devine religie de stat. Se pare ca pe parcursul campaniei sale Li Shimin a petrecut o perioada chiar la templu (unele surse sustin chiar ca a fost ascuns). In urma acestei perioade petrecute aici, se pare ca a combinat cunostintele sale martiale cu cele ale calugarilor. Acest fapt a fost "imortalizat" intr-o forma (tao-lou) care ii poarta numele (Shaolin Taizhu Chang Quan - Boxul lung al imparatului Taizhu de la Shaolin).

Pe parcursul secolelor templul Shaolin si-a cistigat in egala masura respectul dar si antipatia celor aflati la conducerea Chinei. Respectind principii precum "sa faci intotdeauna ceea ce e drept" dar si atasat ideii nationale, templul a fost implicat direct sau indirect in revolte impotriva unor despoti sau asupritori. Un exemplu il reprezinta renumita Rascoala a boxerilor, in care templul ar fi oferit "consiliere" si pregatire rebelilor. In final, aceasta implicare a dus la distrugerea partiala de mai multe ori a sa, dar si renasterea sa din propria cenusa.

Astazi templul este recunoscut in primul rind ca fiind un punct de interes istoric/turistic, artele martiale fiind prezente prin intermediul unui numar foarte mare de centre de pregatire situate in apropierea sa.