Unitate în diversitate

În primul rând, stilul Shaolin NU este un stil "unitar" precum majoritatea stilurilor. El NU este creaţia unui singur maestru.

Pe parcursul celor 1500 de ani atestați de existenţă, un număr nedefinit de practicanți și maeştri și-au adus aportul la dezvoltarea stilului. Deasemenea pe parcursul acestor 1500 de ani au existat și "pierderi", unele forme dispărând sau modificindu-se foarte mult. 
Același lucru se aplică și în cazul denumirilor.
 
În același timp, templul și stilul, nu au fost chiar așa de "închise" pe cât se crede. Stilul s-a răspândit în afara templului prin mai multe canale.

În primul rând "călugării" care nu depuneau la 18 ani juramântul și părăseau templul, în al doilea rând călugării care erau pelerini și răspândeau în primul rând religia budhistă dar și cunoștințele lor de arte marțiale, în al treilea rând persoanele care plăteau "școlarizarea" si nu în ultimul rind oficialitățile militare sau administrative care practicau "îmbogăţirea" cunoştinţelor proprii prin vizitarea templului.

Toate aceste "canale" au dus la formarea unor şcoli Shaolin "externe" templului. Acest fapt împreună cu perioada mare de activitate și formare a stilului a dus la apariţia unor şcoli particulare, care exprimau ceea ce era stilul Shaolin la un anumit moment dat. Mai precis, cu anumite forme și denumiri. Unele forme au continuat să existe și la templu, unele s-au pierdut ori s-au modificat sau și-au schimbat denumirea.

De exemplu forma cu numele de Tigrul Negru (Shaolin Hei Hu Quan) se regăsește și sub numele de Lian Huan Quan (Boxul înlănțuirilor) cât și sub numele Ba Bu Lian Huan Quan (Boxul înlănțuirilor în 8 pași) dar și sub forme de exersare mai mult sau mai puţin diferite.
Forma Luohan Shiba Shou (cele 18 braţe ale arhat-ului) deţine de asemenea mai multe variante de execuţie, în funcţie de maestru.
 

Chiar și în cadrul templului Shaolin forme precum Xiao Hong Quan, sau Da Hong Quan au mai multe variante de execuţie, în funcţie de maestru.
 

Ceea ce trebuie înţeles, este faptul că, atunci când vorbim despre stilul Shaolin, există un număr foarte mare de variabile care fac, ca acesta să nu se limiteze strict la practica din cadrul templului.
Trebuie menţionat că un număr important de maeştri recunoscuți și chiar "curtați" de către templul Shaolin pentru cunoştinţele sau indemânările lor, nu erau călugări și nu studiaseră acolo.

Maestrul Hai Deng, una dintre legendele vii ale stilului datorită îndemânării sale aproape paranormale de a sta într-un singur deget, a studiat stilul cu unchiul său și nu la templu. A fost "absorbit" de către templu atunci când a devenit celebru, fiind unicul la acea perioada care putea sa demonstreze aceasta îndemânare.

Maestrul Liu Bao Shan avea cea mai mare şcoală de kung-fu, în care se predă nu numai stilul Shaolin, este recunoscut și "consultat" în legatură cu stilul Shaolin chiar și de către călugări - chiar dacă nu a studiat acolo ci în "familie".

Și lista ar putea continua uşor pe cîteva pagini.

Toata alocuțiunea de mai sus sper sa fi răspuns întrebării generice "de ce", iar pentru cei care încă nu sunt lămuriți îi sfătuiesc să facă propriile "săpaturi" și comparații în aceasta problemă.