Avantajele practicarii stilului Shaolin - despre cauza si efect si responsabilitate

Shaolin kung-fu, despre latura mentala a praticarii acestui stil

Avantajele practicarii de catre tineri a stilului Shaolin

Shaolin Kung-fu la Brasov

Avem plăcerea să anunțăm pe brașoveni că studierea și instruirea în stilul Shaolin este acum mai facilă, pentru aceasta putând apela la noul club în formare din orașul lor, acesta având ca instructor un tânăr inimos, în persoana lui Laoshi Alexandru Maracine.

https://www.facebook.com/shaolinbrasov/ 

Clubul va reprezenta Romanian Chin Woo Athletic Association și cu această ocazie îi dorim mult noroc și bine ai venit în familia artelor marțiale chineze tradiționale. Amituofo!

Posturi și poziții în Shaolin Kungfu

În limba română (și nu numai) cele două cuvinte, din punct de vedere semantic, par a descrie același lucru, astfel că atunci când ideogramele din limba chineză sunt traduse strict literar nu apar diferențieri majore.

Totuși, în cazul în care se folosesc cele două cuvinte chineze în contextul artelor marțiale, respectiv în cazul stilului Shaolin, ele descriu cu mult mai mult.

În chineză, ideograma Shi se traduce prin postură iar ideograma Bu se traduce prin poziție sau pas (deplasare).

Pentru a înțelege în ce direcție trimit cele două cuvinte chineze, este necesară rememorarea istoriei formării stilului Shaolin și apoi a funcției practice a utilizării lor.

Așa cum am menționat în articolul privind istoria stilului Shaolin, el își are originea la templul budhist cu același nume din Munții Songshan. Ca și patriarh al stilului este menționat călugărul Bodhidharma, sau Da Mo.

Acesta este menționat ca fiind de origine indiană și cu instruire în artele marțiale din patria sa, India.

La venirea sa la Templul Shaolin, el a introdus mai multe exerciții, numele său fiind legat de renumitele Yi Jin Jing (Scriptura asuplizării tendoanelor) și Louhan Shi Ba Shou (Cele 18 brațe ale discipolului budhist – luohan).

O parte din exercițiile introduse de el au legături cu anumite practici Yoga, iar în practicile respective termenul folosit este de asane. Acest termen își are echivalentul în limba chineză prin cuvântul Shi (postură).

Ce presupun aceste asane în Yoga? Simplu. Asumarea și păstrarea unei poziții pentru o anumită perioadă de timp, iar poziția respectivă este una complexă incluzând controlul centrului de greutate, poziții specifice ale membrelor, bustului și capului.

Primordială, ca importanță, este poziția corporală finală, apoi durata păstrării ei, urmată de respirație sau concentrare și, în ultim rând, cum se ajunge în poziția respectivă.

Din această descriere rezultă că exersarea ”posturilor” are un scop multiplu, nu doar marțial. Ele au un rol de ”formare” fizică dar și de conștientizare a funcționalității corpului (mecanica sa de bază).

Păstrarea mai mult timp a unei posturi oferă anumite avantaje:

-        Dezvoltă musculatura și mobilitatea;

-        Corectează în special poziția coloanei vertebrale;

-        Generează ”memoria kinestezică” a mușchilor astfel încât, atunci când este nevoie, posturile să fie asumate fără efort și extrem de rapid;

-        Conștientizează poziția centrului de greutate, respectiv a dezechilibrului, ca prim pas pentru  a-l utiliza.

 Din această categorie fac parte:

-        Deng Shan Shi (Postura împingând muntele);

-        Qi Ma Shi (Postura ”călărind” calul);

-        Du Li Shi (Postura ”într-un picior”);

-        Xu Shi sau Han Ji Shi (Postura ”goală” sau Postura cocoșului);  

-        She Ban Shi sau Xie Shi (Postura șarpelui jumătate așezat sau Postura încrucișată);

-        Ding Ji Shi (Postura puiului de găină care se odihnește);

-        Luohan Zuo Ban Shi (Postura discipolului budhist care se odihnește);

 

  

 Pe lângă acestea există așa numitele ”poziții” care împart aceași ideogramă cu ”pas”, respectiv ideograma Bu.

Acest fapt oferă mai multe indicii privind funcția și modalitatea de exersare, respectiv toate ”pozițiile” au o funcție tranzitorie și se obțin printr-o deplasare. Ele, chiar dacă pot fi exersate și static, izometric, în imaginea finală, precum posturile, de fapt sunt caracterizate de modul în care se ajunge în poziția finală. De asemenea pozițiile membrelor superioare și a bustului nu sunt sistematizate pentru exersare, ele variind în funcție de aplicațiile practice.

Scopul acestor ”poziții” este acela de a controla și folosi dinamic centrul de greutate în deplasare. Așa că punctele principale de atenție în exersare sunt:

- viteza cu care se obține și se părăsește o poziție;

- trecerea cât mai naturală dintr-o poziție în alta, în funcție de tehnicile anterioare, concomitente sau ulterioare;

- controlul dinamic al centrului de greutate pe cele 3 mari axe (față-spate, stânga-dreapta, sus-jos);

- utilizarea deplasării pentru a încorpora greutatea corpului în tehnică;

            - conștientizarea funcțiilor ofensiv-defensive ale pozițiilor.

Din categoria pozițiilor fac parte:

-        Ban Ma Bu sau Si Liu Shi (Poziția jumătate călăreț sau Postura patru-șase);

-        Qi Long Bu (Poziția călărind dragonul);

-        Kui Bu (Poziția îngenunchiată);

-        Deng Pu Shi sau Pu Bu (Postura împingând ghemuit sau Poziția ”plată”);

-        Qi Xing Bu (Poziția celor 7 stele);

-     Dan Die Bu (Poziția cu un genunchi așezat).

  

În afara acestor poziții și posturi există și o grupă hibrid, cu funcții duble.

Păstrarea posturii/poziției primordial pentru dezvoltarea echilibrului și apoi a mișcării care o produce. Acestea au adăugate sufixul ”echilibru” – Ping Heng și sunt:

-        Pan Tui Shi Ping Heng (Echilibru în Postura cu un picior îndoit);

-        Wang Yue Shi Ping Heng (Echilibru în Postura contemplând luna);

-        Kou Tui Shi Ping Heng (Echilibru în Postura cu un picior agățat);

-        Tan Hai Shi Ping Heng (Echilibru în Postura privind în fundul mării);

-        Yan Shi Ping Heng (Echilibru în Postura rândunicii);

Tot din categoria hibrid mai fac parte cele în care primordială este deplasarea și apoi postura/poziția obținută. Acestea au sufixul Bu – ”pas” și sunt:

-        Cha Bu (Pas petrecut prin spate);

-        Gai Bu (Pas petrecut prin față).

Indiferent că vorbim de posturi sau poziții, cel mai important lucru care trebuie înțeles, este că din punct de vedere marțial, combativ, ele nu oferă decât pentru o fracțiune de secundă un avantaj tactico-tehnic. În cazul în care ajungem să luptăm, nu se ”stă” în nici o poziție sau postură, se trece/translează din una în alta, în funcție de acțiunile adversarului.  

De aceea, atunci când vă antrenați, este foarte importantă conștientizarea funcției primordiale a posturii/poziției dar și experimentarea unor situații care să evidențieze avantajele pe care le oferă.

Tehnica combinării celor 5 elemente - Wu Xing He Fa

Cele 5 elemente (Wu Xing), reprezintă un concept omniprezet în cultura chineză și nu numai.
Acest concept/principiu este utilizat în medicina tradițională chineză, în Feng Shui dar și în kungfu.
În cadrul stilului Shaolin există "Metoda de combinare a celor 5 elemente" - (Wu xing he fa), care utilizează deasemnea acest concept/principiu.
Pentru început este însă necesară o scurtă trecere în revistă a celor 5 elemente utilizate și a principalelor lor caracteristici.


MU - lemnul
Acest element este caracterizat de energia yang și reprezintă noul (de aceea uneori energia desemnată acestui element mai este denumită și ca yang nou/reînnoit). Simbolistic, energia acestui element este direcționată în sus. Ca organ, lemnului îi este desemnat ficatul. 
Lemnul, ca și element, mai caracterizează și evoluția inexorabilă și de aceea lui îi sunt asociate acțiunile "automate", fără un proces de analiză conștientă, de tip reflex, așa cum sunt respirația sau bătăile inimii.
Din punct de vedere al artelor marțiale, lemnul definește actiunile de controlare, forța flexibilă (nu brută, distructivă), "răzbaterea" către adversar, presiunea constantă.
Lemnului îi este asociat, ca și animal, cocorul pentru echilibru și flexibilitate.

TU - pamântul
Este considerat ca un element nedefinit ca și energie, adaptabil, tinzând să formeze un echilibru cu orice fel de energie din jur. Daca energia lemnului este direcționată în sus, aceea a pământului este orientată în jos. 
Pământului îi este asociat ca organ splina.
Din punct de vedere al artelor marțiale, pamântul caracterizează tehnicile/pozițiile solide, stabile, fixe, dar și tenacitatea și rezistența. Un luptator caracterizat de acest element este un luptator rezistent, care își dezvoltă duritatea și rezistența la lovituri, așteptând ca adversarul să se apropie de el.
Ca și animal, pământului îi este asociat șarpele.

JIN - metalul
Metalul este considerat un element cu energia direcționată spre interior. Cel mai adesea el simbolizează hotărârea, reformarea și "reașezarea"; redefinirea unei situații de fapt, într-un mod conștient. Metalul definește acțiunile hotărâte, calculate, efectuate în urma unui proces conștient de analiză.
Metalului îi este asociat ca organe plămânii. 
Din punct de vedere al artelor marțiale, metalul definește mișcările clare și rapide, organizarea, forța și rezistența.
Ca și animal îi este asociat leopardul.

HUO - focul
Este elementul cu cea mai mare putere de distrugere, având o energie preponderent yang. Ca organ focului îi este asociată inima și implicit acest lucru duce la asocierea sa cu actiuni temperamentale, bazate pe emoții și sentimente ( proprii sau care să duca la crearea lor adversarului - frica, ura, veselie, etc.).
Elementul foc caracterizează mișcările dinamice, rapide, iuți, distructive, agresive.
Ca și animal focului îi este asociat tigrul.

SHUI - apa
Apa este elementul caracterizat integral de energia yin. Apa este misterioasă, ascunzând vederii multe lucruri, gata oricând să iasă la iveală. În același timp apa este adaptabilă, curgătoare, ascunzând în nemișcarea ei o forță distructivă imensă, gata oricând să fie eliberată atunci când este "deranjată".
Ca organ, apei îi sunt asociați rinichii.
Din punct de vedere al artelor marțiale apa definește tehnicile care "curg", adaptabilitatea acestora și grația în miscare.
Ca animal , apei îi este asociat dragonul.


Dupa această trecere scurtă în revistă a celor 5 elemente, trebuie menționat faptul că importanța și eficiența utilizării lor stă de fapt în relațiile care se creează între ele.
Aceste relații sunt de doua tipuri, relații de determinare/întreținere și relații de control.
Aceste relații sunt numite în general "circuite". 

Circuitul de întreținere SHEN, supranumit și "circuitul mamă - fiu", conectează în "serie" cele 5 elemente pe circumferința unui cerc, simbolizând și definind modul de transferare/transformare a energiei.

Circuitul de control KO, supranumit și "circuitul bunică - nepot", conecteaza cele cinci elemente prin laturile unei stele cu 5 colțuri. Relațiile create definesc modul de reglare a echilibrului energetic, în cazul în care un element este prezent în exces.

Din punct de vedere al kungfu-ului, cele două circuite definesc două tipuri de acțiuni privind lupta.



Primul circuit (SHEN) definește modul și etapele în care trebuie să se desfașoare lupta, modul în care trebuie abordată aceasta.
APA - adaptabilitate/calm 
Se traduce prin asumarea mentală și fizică a unei atitudini relaxate, fără a lăsa să se vadă nici o intenție sau sentiment. Apei îi corespunde ca poziție garda și respectiv momentul premergător contactului fizic.
Această atitudine oferă posibilitatea de a reacționa fără pregătire prealabilă. Apa alimentează lemnul.
LEMN - acțiune fără pregătire/reflex, acțiune de dezvoltare, creștere
Reprezintă reacția de apărare naturală, nepregătită. Având ca punct de pornire "apa", lemnul va tinde să fie cea mai corectă reacție și acest lucru oferă posibilitatea de a acționa eficient în continuare. Lemnului îi corespunde realizarea primului contact cu adversarul.


FOC - acțiune rapidă, dinamică
Reprezintă acțiunea noastră în urma contactului cu adversarul. Respectiv "tatonarea", cunoașterea, schimbul de lovituri. Este o etapa foarte rapidă, consumatoare de energie și distructivă.
PĂMÂNT - echilibrarea fortelor
Reprezintă adaptarea la tehnica adversarului în urma "cunoașterii" acestuia și implicit anularea tehnicilor sale. Această cunoaștere permite alegerea unei acțiuni decisive și finale.
METAL - decizie, hotărâre, schimbarea unei stări de fapt
Reprezintă acțiunea de finalizare, de incheiere a conflictului printr-o acțiune "în cunoștință de cauză", în urma unei analize conștiente și implică în special hotărâre și asumare.


Al doilea circuit (KUO) definește un alt mod de reacție în funcție de tipul atacului, în special atunci când acesta folosește în exces o anume caracteristică aparținând unui element.
Astfel, atunci când un adversar folosește preponderent caracteristicile elementului "metal" (atacă decisiv, vizând o victorie rapidă), răspunsul nostru trebuie să se conformeze caracteristicii elementului "foc", utilizând tehnici foarte rapide și distructive pentru a "rupe" ritmul atacului adversarului.
În cazul în care adversarul este deosebit de fluid, dar fără a iniția nici o acțiune hotărâtă, folosind în exces caracteristica elementului "apă", răspunsul nostru trebuie să se conformeze caracteristicilor elementului "pământ", respectiv executarea unor tehnici fără un angajament fizic total, concentrat asupra păstrării echilibrului, relativ statice.
În cazul în care atacurile adversarului prezintă preponderent caracteristicile elementului "lemn", adică atacuri mult prea puțin controlate, care tind să nu se oprească și sunt continuate forțat, tehnica noastră trebuie să urmarească "retezarea" atacurilor sale printr-o acțiune decisivă, hotărâtă, potrivit caracteristicilor elementului "metal".
În situația în care adversarul este deosebit de violent și excesiv de dinamic, dar fără a viza o acțiune decisivă, prezentând în exces caracteristicile elementului "foc", anihilarea tehnicilor sale se v-a face folosind caracteristicile elementului "apa". Absorbirea și evitarea atacurile sale trebuie sa-l determine angajarea în execuția unor tehnici mai decisive și mai statice.
În final, dacă adversarul este mult prea "fix", static, ermetic, folosind în exces caracteristicile elementului "pământ", "penetrarea" apărării sale se face cu ajutorul caracteristicilor elementului "lemn", prin executarea unor atacuri consecvente, ritmice și într-un mod "evolutiv" din punct de vedere al forței și vitezei. Scopul este crearea unei presiuni crescânde care se finalizează prin modificarea atitudinii adversarului.

Având în vedere cele prezentate mai sus, în stilul Shaolin se urmărește ca "cele 5 elemente sa fie unite în unul singur" astfel încât ele să realizeze în interiorul practicantului cât și în exterior (în relație cu adversarul) un echilibru perfect, dar și să ofere soluții 

Despre Shifu Catalin Tasca

Shifu Catalin Tasca starts practicing martial arts at 14. On the course of a year he had practiced karate Shotokan and Qwan ki do and in the rest of the years he practiced Shaolin Kung-fu.
From 1990 he started to promote Chinese traditional martial arts (wing chun, qinna, hung gar, taiji quan), but especially Shaolin kung-fu through organizations (association and sports clubs) and to sustain training camp and demonstrations in Romania.
Shifu Catalin Tasca is also founder and publisher of the Panoramic Kung-fu magazine (first martial arts magazine in Romania, which appeared after 1990).
He published also two Shaolin books for practice ( Initiation in Shaolin Kung-fu and Shaolin Kung-fu - Xiao Hong Quan ).
He is co-author on Shaolin qinna, which is the first book to appear in Romania about this Chinese method.
For instructors, as internal use inside the organization, he is the author of The Trainers Manual that contains principles, theory, training method.

Unitate în diversitate

În primul rând, stilul Shaolin NU este un stil "unitar" precum majoritatea stilurilor. El NU este creaţia unui singur maestru.

Pe parcursul celor 1500 de ani atestați de existenţă, un număr nedefinit de practicanți și maeştri și-au adus aportul la dezvoltarea stilului. Deasemenea pe parcursul acestor 1500 de ani au existat și "pierderi", unele forme dispărând sau modificindu-se foarte mult. 
Același lucru se aplică și în cazul denumirilor.
 
În același timp, templul și stilul, nu au fost chiar așa de "închise" pe cât se crede. Stilul s-a răspândit în afara templului prin mai multe canale.

În primul rând "călugării" care nu depuneau la 18 ani juramântul și părăseau templul, în al doilea rând călugării care erau pelerini și răspândeau în primul rând religia budhistă dar și cunoștințele lor de arte marțiale, în al treilea rând persoanele care plăteau "școlarizarea" si nu în ultimul rind oficialitățile militare sau administrative care practicau "îmbogăţirea" cunoştinţelor proprii prin vizitarea templului.

Toate aceste "canale" au dus la formarea unor şcoli Shaolin "externe" templului. Acest fapt împreună cu perioada mare de activitate și formare a stilului a dus la apariţia unor şcoli particulare, care exprimau ceea ce era stilul Shaolin la un anumit moment dat. Mai precis, cu anumite forme și denumiri. Unele forme au continuat să existe și la templu, unele s-au pierdut ori s-au modificat sau și-au schimbat denumirea.

De exemplu forma cu numele de Tigrul Negru (Shaolin Hei Hu Quan) se regăsește și sub numele de Lian Huan Quan (Boxul înlănțuirilor) cât și sub numele Ba Bu Lian Huan Quan (Boxul înlănțuirilor în 8 pași) dar și sub forme de exersare mai mult sau mai puţin diferite.
Forma Luohan Shiba Shou (cele 18 braţe ale arhat-ului) deţine de asemenea mai multe variante de execuţie, în funcţie de maestru.
 

Chiar și în cadrul templului Shaolin forme precum Xiao Hong Quan, sau Da Hong Quan au mai multe variante de execuţie, în funcţie de maestru.
 

Ceea ce trebuie înţeles, este faptul că, atunci când vorbim despre stilul Shaolin, există un număr foarte mare de variabile care fac, ca acesta să nu se limiteze strict la practica din cadrul templului.
Trebuie menţionat că un număr important de maeştri recunoscuți și chiar "curtați" de către templul Shaolin pentru cunoştinţele sau indemânările lor, nu erau călugări și nu studiaseră acolo.

Maestrul Hai Deng, una dintre legendele vii ale stilului datorită îndemânării sale aproape paranormale de a sta într-un singur deget, a studiat stilul cu unchiul său și nu la templu. A fost "absorbit" de către templu atunci când a devenit celebru, fiind unicul la acea perioada care putea sa demonstreze aceasta îndemânare.

Maestrul Liu Bao Shan avea cea mai mare şcoală de kung-fu, în care se predă nu numai stilul Shaolin, este recunoscut și "consultat" în legatură cu stilul Shaolin chiar și de către călugări - chiar dacă nu a studiat acolo ci în "familie".

Și lista ar putea continua uşor pe cîteva pagini.

Toata alocuțiunea de mai sus sper sa fi răspuns întrebării generice "de ce", iar pentru cei care încă nu sunt lămuriți îi sfătuiesc să facă propriile "săpaturi" și comparații în aceasta problemă.

Istoria Templului Shaolin

Istoria Templului Shaolin are mai multe variante, cu date si personaje diferite in functie de sursa. Aceste diferente apar datorita istoriei Chinei ca si stat, existind o versiune oficiala , apartinind Chinei populare dar si versiuni apartinind maestrilor din afara acesteia. Din pacate (in opinia mea!) ambele "parti" implicate sufera de lipsa de obiectivitate, manipulind istoria pentru a sustine propriile optiuni si a incrimina partea adversa. Din acest motiv datele prezentate mai jos reprezinta o suprapunere a acestor surse si pastrarea strict a datelor care sint comune in cel mai mare procent.

Templul Shaolin se gaseste in China, in Muntii Songshan, provincia Henan si a inceput sa fie construit in anul 495 e.n. in timpul dinastiei Wei de Nord. Scopul construirii sale a fost crearea unui loc de promovare a religiei budhiste. Unele surse mentioneaza existenta unui calugar de origine indiana pe nume Bada. Din pacate nu exista suficiente informatii asupra activitatii sale si nu poate fi legat in nici un fel de stilul Shaolin.

Primul personaj care este mentionat de catre toate sursele ca fiind la originea crearii stilului Shaolin dar si a reformarii budismului in ceea ce este cunoscut ca budism Chan, este calugarul de origine indiana Bodhidharma (sau Damo). Acesta soseste la Templul Shaolin aproximativ in anul 527 e.n.. Istoria si legendele ii acorda lui rolul de fondator al stilului Shaolin dar si al sectei budhiste Chan.

Se pare ca Damo avea o pregatire complexa (unele surse ii acorda titlul de print anterior celui de calugar), inclusiv martiala. Astfel, ajungind la templul Shaolin, el sesizeaza o anumita labilitate fizica a calugarilor, datorata in special pastrarii unor pozitii imobile pe parcursul meditatiei. Se pare ca, acest lucru l-a condus la ideea revolutionara privind egala importanta a cultivarii spiritului si a fizicului. Pentru a dovedi validitatea ideilor sale, legenda spune ca, a creat mai multe exercitii. Lui ii sint atribuite seturile Da Mo Yi Jin Jing (Scriptura asuplizarii tendoanelor a lui Damo) si Luohan Shi Ba Shou ( Cele 18 brate ale luohan-ului). De fapt ideea revolutionara a lui Bodhidharma a fost practicarea meditatiei in miscare.

Trebuie mentionat ca ceea ce se identifica astazi ca fiind cele doua seturi nu reprezinta varianta originala, adica ceea ce a creat Bodhidharma, ele modificindu-se pe parcursul deceniilor.

Revenind la istoria templului si a stilui Shaolin, abia dupa 6 generatii, abatele Hui Neng reuseste sa dea o idee unitara mai ales din punct de vedere religios sectei budhiste Chan.

Incepind din acest moment templul Shaolin incepe o "cariera" ascendenta in istorie, asumindu-si de multe ori un rol hotaritor in evenimentele care au dus la formarea statului chinez.

Astfel, unul dintre cele mai importante evenimente il reprezinta sprijinirea reala prin calugari-razboinici (wu-seng) a lui Li Shimin. Acesta reuseste sa unifice regatele aflate in acel moment in razboi, devenind primul imparat al Chinei sub numele de Taizhong sau Taizhu (Marele stramos-parinte). In urma acestui fapt templul Shaolin primeste o seama de drepturi si donatii cit si religia budhista (secta Chan) devine religie de stat. Se pare ca pe parcursul campaniei sale Li Shimin a petrecut o perioada chiar la templu (unele surse sustin chiar ca a fost ascuns). In urma acestei perioade petrecute aici, se pare ca a combinat cunostintele sale martiale cu cele ale calugarilor. Acest fapt a fost "imortalizat" intr-o forma (tao-lou) care ii poarta numele (Shaolin Taizhu Chang Quan - Boxul lung al imparatului Taizhu de la Shaolin).

Pe parcursul secolelor templul Shaolin si-a cistigat in egala masura respectul dar si antipatia celor aflati la conducerea Chinei. Respectind principii precum "sa faci intotdeauna ceea ce e drept" dar si atasat ideii nationale, templul a fost implicat direct sau indirect in revolte impotriva unor despoti sau asupritori. Un exemplu il reprezinta renumita Rascoala a boxerilor, in care templul ar fi oferit "consiliere" si pregatire rebelilor. In final, aceasta implicare a dus la distrugerea partiala de mai multe ori a sa, dar si renasterea sa din propria cenusa.

Astazi templul este recunoscut in primul rind ca fiind un punct de interes istoric/turistic, artele martiale fiind prezente prin intermediul unui numar foarte mare de centre de pregatire situate in apropierea sa.